Salut,

Astazi discutam despre mana maicii domnului, un articol cerut cu multe luni in urma deunul dintre prietenii acestui site. Trebuie sa-mi cer scuze pentru aceasta asteptare indelungata, dar sper ca a meritat si ca informatiile de aici vor fi de folos !

Mana maicii domnului are miros de copilarie pentru mine, bunica mea avea una plantata langa geamul camerei in care obisnuiam sa dorm vara, cand mergeam in vacante….multa vreme am crezut ca doar acolo creste, doar in curtea bunicii mele, ca era ca o comoara care ne apartine noua 🙂

Cu timpul, pe masura ce am inceput sa mai merg prin lume, am descoperit-o in multe alte curti…am incercat sa o plantez si intr-a mea, voiam sa acopar un gard din plasa in intregime, dar sotul meu a hotarat ca vrea acolo un alt gard, din lemn, si mi-a distrus plantele tinere…dar nu ma dau batuta, o voi avea pana la urma in gradina mea!

Caprifoliaceae, famila din care face parte mana maicii domnului, cuprinde aproximativ 300 de specii, in special arbusti care cresc din zona temperata pana in regiunile tropicale mai inalte.
Frunzele de caprifoi sunt hrana preferata a caprelor, de aici numele stiintific al plantei Caprifolium (frunzele de capra). Preferinta caprelor pentru aceasta planta este reflectata si in denumirea sa din limba franceza “Chèvre-feuille”, germana “Geisblatt” si italiana “capri-foglio”, toate semnificand acelasi lucru. Continuă să citești →

Salut,

Exista sau a existat  probabil, pentru fiecare om, la un  moment dat,  intrebarea  “de ce sa aleg plantele medicinale?”, mai cu seama daca este parte din generatia mai tanara, care a crescut intr-o era a exploziei produselor farmaceutice de sinteza, cu efecte imediate asupra simptomelor.

Nu este si in cazul meu 🙂 eu am crescut practic in preajma lor, mi-au fost administrate de mica, fac parte din istoria mea…toata copilaria mea are miros de plante datorita bailor pe care bunica mi le facea vara, afara, in copaie, bai parfumate cu musetel, maghiran, odolean (astea sunt doar cateva din cele pe care mi le amintesc…).

Bunica stia ca plantele au rol preventiv, asa ca m-a protejat asa cum stia dansa mai bine! Si a avut rezultate extraordinare as zice, din moment ce eu nu-mi amintesc sa fi fost vreodata la medic cand am fost mica!

Cu siguranta am fost racita, ca toti copiii de pe acest pamant, dar imi trecea cu ceaiuri, bai cu plante si multa iubire  🙂 Continuă să citești →

Salut,

Discutia de astazi este despre tintaura, o alta planta cu valente terapeutice deosebite pierduta in negura uitarii! Eu insami am trecut de nenumarate ori pe langa pe dealurile copilariei mele si am admirat frumusetea ei delicata, fara a banui insa ce comori ascunde.

Tintaura (Centaurium erythraea) este o planta ce creste in mod natural in Europa, Asia de Vest si Africa de Nord. In tara noastra creste in special  in zonele despadurite, in tufisurile de la marginea padurilor, pe pajistile umede.

In antichitate, era cunoscuta ca  „iarba de aur”, „fierea pamantului”, „aurin” sau iarba contra febrei.

Celtii credeau ca tintaura aduce noroc, iar practicantii medicinei pe baza de plante din Scotia obisnuiau sa prescrie preparate pe baza de tintaura pentru a vindeca muscaturile de sarpe precum si alte veninuri.

Este interesant de notat ca, in Evul Mediu oamenii considerau ca era o planta supranaturala, care ii proteja de spiritele rele departe.

Florile de tintaura sunt gravate pe mormantul renumitului poet englez William Wordsworth, care a fost un admirator al naturii. Continuă să citești →

Salut,

Incep articolul dea stazi cu o poveste foarte scurta cu si despre usturoi: exista la noi in sat un cetatean foarte sarac atat cu duhul cat si la punga, dar om muncitor si saritor. Din acest motiv este solicit des de catre oameni pentru diverse munci, mai cu seama pentru incarcatul si caratul gunoiului. Este intr-un fel, gunoierul satului nostru.

Am apelat si noi deseori la serviciile lui iar sotul meu de fiecare data l-a omenit cum se cuvine si a stat un pic de vorba cu el deoarece considera ca fiecare om are ceva de oferit si ca poti invata de la fiecare ceva, daca ai rabdare sa-l asculti…si eu ii impartasesc punctul de vedere.

Intr-una dintre aceste discutii, omul nostru afirma ca el nu a fost niciodata racit pentru ca, de cand se stie, consuma zilnic cate o capatana de usturoi. In timp ce spunea aceste cuvinte, trage mana pe care o avea adanc indesata intr-un buzunar si scoate la iveala…..exact, ai ghicit: o capatana de usturoi 🙂 Continuă să citești →