Articol reprezentativ

Salvia- un leac culinar remarcabil. Foloseste-l cu incredere!

sursa imagine: plafar.ro

De ce salvia?

Eram sigura ca salvia si-a gasit loc deja pe acest site data fiind importanta pe care aceasta planta o are pentru mine, insa constat ca nu. Asa ca azi am hotarat ca este timpul sa indrept aceasta nedreptate si sa vorbesc despre ea.

Salvia salbatica are miros de copilarie, de copilarie din Baragan de data aceasta.  Cand eram copil o culegeam vara in buchete alaturi de linarita, sangele voinicului, coada soricelului sau susai, movul florii de salvie contrastand in mod placut. Pe vremea aceea nu stiam cum se numeste planta, la noi poarta un nume care nu poate fi scris pe un site public J cred ca tocmai numele ei ne facea sa o cautam, ni se parea tare amuzant pentru ca aveam voie sa spunem cuvantul cu „p”

Peste ani am primit in dar o tufa de salvie de cultura pe care am plantat-o in gradina, dar intr-o zona umbroasa ceea ce a dus la pierderea ei in anul urmator. Mi-a parut tare rau pentru ca eu foloseam salvia pentru a-mi trata durerile de cap. Mi s-a intamplat de multe ori ca o cana de ceai de salvie „sa-mi ia durerea ca cu mana” cum spunea bunica.

Continuă să citești

Roinita- un excelent adaptogen

sursa foto: lataifas.ro

Roinita( Melissa officinalis) este o planta aromatica cu un miros asemanator cu al lamaii, de unde provine si numele dat de romani acestei plante, lamaita.

Numele genului, Melissa, deriva din melissso-phyllon, un termen grecesc care inseamna “frunza albinelor”. Roinita este considerate unul dintre cei mai importanti membri ai acestei familii, ea camuflandu-si puternicele proprietati medicinale in frunzele cu parfum dulce. Printre afectiunile pentru care este utila roinita se numara bolila cardio-vasculare (inclusive “durerile de suflet”), depresiile si anxietatea, bolile nervoase si mai multe infectii virale si bacteriene.

Era apreciata inca din vremea dacilor, cand avea o popularitatea mult mai mare decat in zilele noastre. Insa popularitatea ei depasea granitele noastre. Astfel, Avicena spunea despre roinita ca “…face inima bucuroasa si multumita”, Discoride o aprecia pentru efectele sale in caz de muscatura de caine sau de sarpe, iar Plinius o recomanda pentru inatarirea vederii si contra albetii.

In Evul Mediu herboristul Valentino spunea ca “…melisa de vise frumoase si induce somn usor, daca este mancata la cina”. Francezii au transformat roinita intr-un elixir al tineretei vesnice, celebra “apa de roinita” avand reputatia ca alunga  melancolia, suferintele mentale si surmenajul intelectual, ca reda vigoarea si energia persoanelor trecute de prima tinerete.

Continuă să citești

Limba mielului

limba mielului ( Borago Officinalis)
sursa foto: wikipedia

Limba mielului (Borago Officinalis) face parte din familia Borraginaceae, un gen de plante din care fac part doar 3 specii. Popular se mai numeste alior, arariel, boranta rosie, laptele-cainelui, otratel. Dacii ii spuneau aibola, aior.

Ca majoritatea plantelor din flora spontana si limba mielului este cunoscuta inca din Antichitate. Inca de pe atunci se credea ca purifica sangele. Se spunea ca planta “inveseleste spiritele infectate de bila neagra”, adica transmite voie buna. Probabil zicala se referea la proprietatile depurative si sudoripare ale plantei.

Consacrata initial lui Jupiter, este legata de semnul zodiacal Leu. Isi datoreaza denumirea stiintifica celticului borrach=curaj, datorita calitatii recunoscute de a transmite liniste si seninatate. Dupa unii cercetatori, denumirea ar deriva si din araba- abu rach=tatal sudoratiei, datorita proprietatii ei sudoripare.

Cert este ca in lumea araba se foloseste foarte mult in bucatarie si este considerate un stimulent eficient al lactatiei.

Continuă să citești

Vinarita- planta cu miros de fan proaspat care iti calmeaza palpitatiile

Vinarita este o alta planta a carei utilizare se perde in negrua timpului. Botezata de daci asprusa, planta se folosea la vopsitul lanii in rosu. Medicinal, infuzia plantei se folosea contra tifosului, iar decoctul contra plagilor produse de sifilis.

Ceea ce face speciala aceasta planta este mirosul sau dulce, ca de fan proaspat, datorat cumarinei aflate in compozitia sa. Gratie acestui miros, in Evul Mediu, vinarita a atras atentia deosebita a femeilor. In lipsa parfumurilor si a gelului de dus, ele o foloseau pentru bai si pentru odorizarea hainelor.

Continuă să citești

Lemnul dulce- un medicament verde minune pentru femei

Salut,

Ultimii 2 ani din viata mea au fost intensi si cu consum mare de energie.  Decizia de a-mi schimba drumul si de a ma implica in educatie a adus cu sine programul Teach for Romania ( despre care ti-am vorbit un pic aici), un program de conversie profesionala si munca la catedra, unde am invatat zi de zi ca sa fiu cat mai buna pentru elevii mei. In iulie mi-am luat examenul de titularizare, acum sunt invatator titular intr-o scoala din Ialomita si sper sa ma asez putin, sa ma linistesc ( nu de tot pentru ca a fi cadru didactic inseammna sa inveti mereu 🙂 ) si sa-mi reiau munca de aici, sa revin cu articole pe o baza mai previzibila, cu o frecventa mai mare.

Iti multumesc ca ai ramas alaturi de mine, ca ai avut rabdare si intelegere. Sper ca pasiunea noastra comuna pentru plante sa ne ajute sa ramanem impreuna si pe viitor, sa crestem si sa ne dezvoltam ca o comunitate adevarata!

Acestea fiind spuse, da-mi voie sa anunt subiectul articolului de azi: lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra). Il aveam e mult timp in plan, se pare ca acum i-a venit timpul. 🙂

Continuă să citești

Hameiul-Humulus lupulus

sursa foto: plantemedicinale.site

Salut,

Prima data am trecut muntii in Transilvania cand aveam vreo 23 de ani. Eram impreuna cu sotul meu intr-o excursie cu cortul. Indesasem intr-un TICO ( iti amintesti? Este masina aceea micuta care a invadase piata romaneasca pana prin 2000) tot ce am crezut noi ca ne este de folos pentru a supravietui, de la cort, cu toate accesoriile sale, pana la malai, consere si legume. A fost o nebunie, in excursia aia am traversat Meridionalii de 3 ori in 7 zile. A fost un adevarat maraton, dar am trait momente pe care nu le egaleaza nimic altceva.

Intai am traversat muntii pe la Cheia, am vizitat Brasovul si apoi ne-am indreptat spre salina Praid. Pe drumul acela spre Praid am vazut pentru prima data in viata mea o cultura de hamei. Am fost puternic impresionata . Pentru mine hameiul avea mirosul si gustul berii, nu avem o reprezentare mentala a plantei, nu-mi aminteam sa o fi vazut-o(sotul meu spunea ca la intrarea in gradinita la care a invatat el era o bolta de hamei si nu de vita-de-vie cum se obisnuieste prin partea locului).

Anul acesta mi-am amintit de planta si mi-am propus sa imi fac bolta in fata casei.  Din pacate nu am reusit sa identific un furnizor, dar nu renunt. Vreau conuri de hamei din ograda mea, vreau sa ma bucur atat de proprietatile bine-facatoare ale acestei plante, cat si de racoare pe care o poate oferi 🙂 Continuă să citești