Salut!
Azi este ”data viitoare” despre care vorbeam în articolul trecut, adică ziua în care vom vorbi despre sparanghel, această legumă despre care toată lumea spune că este un dar al naturii pentru sănătate și vitalitate.
Îți propun o călătorie în lumea acestei plante care te va purta de la mituri și povești, la beneficiile pentru sănătate și modalități de utilizare fără șă uităm și de precauții și contraindicații.
Continuă să citești
Imi amintesc ca am promis la finalul articolului trecut ca vom discuta despre sparanghel si o vom face, dar mai tarziu.
Azi vreau sa vorbim despre ulcerul gambier numit si ulcerul de gamba pentru ca este cel mai frecvent ulcer de piele si apare mai des la femeile de peste 50 de ani, spune statistica.
Eu am intalnit in viata mea doua cazuri la barbati.
Unul dintre acesti barbati este unchiul meu care se confrunta cu aceasta problema medicala de foarte multi ani. Leziunea sa este localizata pe partea inferioara a gleznei si nu este usor de privit atunci cand recidiveaza. Nu stie care este cauza pentru ca nu se confrunta cu probleme de circulatie sangvina la nivelul piciorului. Medicul i-a spus ca este posibil sa se fi lovit la un moment dat iar rana, netratatata corespunzator la momentul respectiv, sa fi evoluat in acest mod.
Cu ceva timp in urma am ajuns la un final de saptamana la Azuga. Nu mai fusesem acolo din liceu, eram chiar curioasa sa vad in ce fel a evoluat localitatea in cei aproape 30 de ani care s-au scurs de la ultima vizita.
Daca zona dimprejurul partiei mi s-a parut destul de frumoasa, am gasit si un restaurant unde am putut manca o mancare delicioasa, un parculet de tip aventura pentru copii, strazile destul de curate, restul localitatii parea ca dupa razboi. Multe zone in constructie, dar si multe cladiri abandonate. Fosta zona industrila o ruina de-a dreptul…cam ca peste tot.
Vila in care ne-am cazat noi se afla la marginea localitatii, tocmai sub poalele padurii. Pastra specificul zonei avand aspect de cabana si mult lemn in componenta ei, atat la interior cat si la exerior. Si era atata liniste de-ti auzeai gandurile. Trecand de zgomotul propriilor ganduri am realizat ca de undeva se auzea susurul unui parau….era la cativa metri distanta de cabana, dupa ce traversai o zona de bradet, la capatul unei mici poieni.
Nimic nu strica mirosul bland de padure de brad si de verdeata. Chitita sa ajung cat mai repede la parau, nici nu am bagat de seama covorul galben de flori de podbal ce mi se intindea la picioare. Am ajuns la rau si mi-am varat picioarele in apa rece, asteptam demult aceast moment. Picioarele mi-au fost rasfatate de apa rece, iar sufletul de zgomotul vantului ce trecea grabit printre cetine si de ciripitul pasarilor. Un adevarat concert pe care noi, oamenii moderni, am pierdut obiceiul de a-l asculta. Ce pacat!
Saptamana aceasta Andrei al meu a avut probleme cu caile resiratoriii, prima data mai serios dupa ce am indepartat amigdalele. La cateva zile dupa, si fiica-mea a prezentat aceleasi simptome. Au fost la medicul de familie care a spus ca problema este de natura virala.
Pentru ca la Andrei s-a manifestat si cu acumulari de secretii in spatele timpanului care ii dadeau dureri de urechi serioase, a fost de acord sa faca inhalatii (niciodata nu i-au placut desi de fiecare data cand am reusit sa-l conving au avut rezultate spectaculoase reusind sa elibereze caile respiratoria repede si sa grabeasca mult vindecarea).
Eu folosesc ca baza pentru inhalatii o solutie salina obtinuta dintr-o lingurita de sare de bucatarie, neiodata, la 1 l de apa, fierte 10 minute. La aceasta baza aduag de fiecare data cimbru si apoi diverse plante in functie de problema. In cazul acesta am folosit maghiran, tei si ulei esential de menta.
In ultima perioada am primit din ce in ce mai multe mesaje de la oameni care citesc articolele mele si care au nevoie de diverse lamuriri sau solutii pentru problemele de sanatate cu care se confrunta.
Imi bucura inima fiecare mesaj pe care il primesc pentru ca imi arata ca ceea ce fac aici are un oarecare ecou in lumea aceasta extrem de zgomotoasa in care ne ducem existenta, ca poate aduce un pic de lumina undeva, cuiva…insa aduce si multa constientizare.
Eram sigura ca salvia si-a gasit loc deja pe acest site data fiind importanta pe care aceasta planta o are pentru mine, insa constat ca nu. Asa ca azi am hotarat ca este timpul sa indrept aceasta nedreptate si sa vorbesc despre ea.
Salvia salbatica are miros de copilarie, de copilarie din Baragan de data aceasta. Cand eram copil o culegeam vara in buchete alaturi de linarita, sangele voinicului, coada soricelului sau susai, movul florii de salvie contrastand in mod placut. Pe vremea aceea nu stiam cum se numeste planta, la noi poarta un nume care nu poate fi scris pe un site public J cred ca tocmai numele ei ne facea sa o cautam, ni se parea tare amuzant pentru ca aveam voie sa spunem cuvantul cu „p”
Peste ani am primit in dar o tufa de salvie de cultura pe care am plantat-o in gradina, dar intr-o zona umbroasa ceea ce a dus la pierderea ei in anul urmator. Mi-a parut tare rau pentru ca eu foloseam salvia pentru a-mi trata durerile de cap. Mi s-a intamplat de multe ori ca o cana de ceai de salvie „sa-mi ia durerea ca cu mana” cum spunea bunica.