Simbol al norocului, dar și remediu cu tradiție, trifoiul roșu și alb aduce beneficii extraordinare pentru sănătate. Află cum îl poți folosi pentru echilibru hormonal, inimă puternică și piele luminoasă.
În ziua de Paște, am găsit primul meu trifoi cu patru foi
Ca în fiecare an, de Paște am mers la nașii noștri. Pentru că era o zi caldă, am stat cu toții în curtea casei lor. Cumva, de-alungul timpului ne-am creat propria noastră tradiție: să ne așezăm pe iarbă și, printre povești și râsete, să căutăm trifoi cu patru foi – un obicei mic, dar drag nouă.
Ani la rând, soțul meu a fost cel care găsea, parcă fără efort, câte o frunză norocoasă. Eu doar zâmbeam și-l felicitam.
Azi este ”data viitoare” despre care vorbeam în articolul trecut, adică ziua în care vom vorbi despre sparanghel, această legumă despre care toată lumea spune că este un dar al naturii pentru sănătate și vitalitate.
Îți propun o călătorie în lumea acestei plante care te va purta de la mituri și povești, la beneficiile pentru sănătate și modalități de utilizare fără șă uităm și de precauții și contraindicații.
Imi amintesc ca am promis la finalul articolului trecut ca vom discuta despre sparanghel si o vom face, dar mai tarziu.
Azi vreau sa vorbim despre ulcerul gambier numit si ulcerul de gamba pentru ca este cel mai frecvent ulcer de piele si apare mai des la femeile de peste 50 de ani, spune statistica.
Eu am intalnit in viata mea doua cazuri la barbati.
Unul dintre acesti barbati este unchiul meu care se confrunta cu aceasta problema medicala de foarte multi ani. Leziunea sa este localizata pe partea inferioara a gleznei si nu este usor de privit atunci cand recidiveaza. Nu stie care este cauza pentru ca nu se confrunta cu probleme de circulatie sangvina la nivelul piciorului. Medicul i-a spus ca este posibil sa se fi lovit la un moment dat iar rana, netratatata corespunzator la momentul respectiv, sa fi evoluat in acest mod.
Cu ceva timp in urma am ajuns la un final de saptamana la Azuga. Nu mai fusesem acolo din liceu, eram chiar curioasa sa vad in ce fel a evoluat localitatea in cei aproape 30 de ani care s-au scurs de la ultima vizita.
Daca zona dimprejurul partiei mi s-a parut destul de frumoasa, am gasit si un restaurant unde am putut manca o mancare delicioasa, un parculet de tip aventura pentru copii, strazile destul de curate, restul localitatii parea ca dupa razboi. Multe zone in constructie, dar si multe cladiri abandonate. Fosta zona industrila o ruina de-a dreptul…cam ca peste tot.
Vila in care ne-am cazat noi se afla la marginea localitatii, tocmai sub poalele padurii. Pastra specificul zonei avand aspect de cabana si mult lemn in componenta ei, atat la interior cat si la exerior. Si era atata liniste de-ti auzeai gandurile. Trecand de zgomotul propriilor ganduri am realizat ca de undeva se auzea susurul unui parau….era la cativa metri distanta de cabana, dupa ce traversai o zona de bradet, la capatul unei mici poieni.
Nimic nu strica mirosul bland de padure de brad si de verdeata. Chitita sa ajung cat mai repede la parau, nici nu am bagat de seama covorul galben de flori de podbal ce mi se intindea la picioare. Am ajuns la rau si mi-am varat picioarele in apa rece, asteptam demult aceast moment. Picioarele mi-au fost rasfatate de apa rece, iar sufletul de zgomotul vantului ce trecea grabit printre cetine si de ciripitul pasarilor. Un adevarat concert pe care noi, oamenii moderni, am pierdut obiceiul de a-l asculta. Ce pacat!
Saptamana aceasta Andrei al meu a avut probleme cu caile resiratoriii, prima data mai serios dupa ce am indepartat amigdalele. La cateva zile dupa, si fiica-mea a prezentat aceleasi simptome. Au fost la medicul de familie care a spus ca problema este de natura virala.
Pentru ca la Andrei s-a manifestat si cu acumulari de secretii in spatele timpanului care ii dadeau dureri de urechi serioase, a fost de acord sa faca inhalatii (niciodata nu i-au placut desi de fiecare data cand am reusit sa-l conving au avut rezultate spectaculoase reusind sa elibereze caile respiratoria repede si sa grabeasca mult vindecarea).
Eu folosesc ca baza pentru inhalatii o solutie salina obtinuta dintr-o lingurita de sare de bucatarie, neiodata, la 1 l de apa, fierte 10 minute. La aceasta baza aduag de fiecare data cimbru si apoi diverse plante in functie de problema. In cazul acesta am folosit maghiran, tei si ulei esential de menta.
In ultima perioada am primit din ce in ce mai multe mesaje de la oameni care citesc articolele mele si care au nevoie de diverse lamuriri sau solutii pentru problemele de sanatate cu care se confrunta.
Imi bucura inima fiecare mesaj pe care il primesc pentru ca imi arata ca ceea ce fac aici are un oarecare ecou in lumea aceasta extrem de zgomotoasa in care ne ducem existenta, ca poate aduce un pic de lumina undeva, cuiva…insa aduce si multa constientizare.
