Salut,

Incep aceasta ultima parte subliniind inca o data ca stresul este o parte normala a vietii , iar procesul de invatare a modalitatilor de adaptare reprezinta o etapa importanta in dezvoltarea copilului.

Fiecare copil experimenteaza stresul in modul sau specific in functie de nivelul sau de dezvoltare si de experienta sa de viata. Gestionarea stresului pare sa fie strans legata de capacitatea de dezvolatre a copilului si de abilitatile de adaptare dobandite.

Copiii sub 6 ani sunt din punct de vedere al dezvoltarii mai putin capabili sa:

• priveasca evenimentul ca pe un intreg;
• sa selecteze cea mai indicate modalitate de a reactiona la orice eveniment fie el nou, interesant ori nelinistitor;
• sa inteleaga un eveniment separate de propriile sentimente;
• sa-mi isi modifice reactiile fizice ca raspuns la schimbarea stimulilor.

Deci, cu cat este mai mic copilul cu atat mai mare este impactul evenimentelor noi asupra sa. In consecinta si stresul este cu atat mai puternic si mai potential negativ.  Stresul excesiv are atat efecte imediate cat si pe termen lung asupra capacitatii de adaptare a copilului la evenimente noi, chiar si in cazul acelor evenimente care nu par a avea vrea legatura cu evenimentul care a declansat raspunsul la stres.

Cele  mai  vulnerabile categorii de copii la stres sunt:

• mai mici de 10 ani;
• au un temperament nativ „dificil”;
• s-au nascut prematur;
• sunt baieti;
• au capacitate cognitiva limitata;
• au experimentat stres prenatal;
• sunt saraci;
• traiesc in comunitati violente;
• sunt agresati la scoala.

Ca si in cazul adultilor, si la copii s-au identificat doua tipuri de experiente cauzatoare de stres:

• experiente neasteptate, de intensitate mare, de scurta durata (precum o boala de scurta durata a unuia dintre parinti) care genereaza stresul acut urmat de revenirea la starea de echilibru;
• experiente de lunga durata precum moartea sau separarea pe termen lung de o persoana importanta pentru copil, care genereaza stresul cronic cu efecte foarte importanta asupra dezvoltarii copilului,( incluzand schimbari in functionarea si chimia creierului, scaderea imunitatii si implicit a rezistentei la boli).

Dar aici se opreste asemanarea cu adultii pentru ca evaluarea situatiei si adoptarea strategiei de adaptare difera la copii. Spre exemplu, sa uite undeva jucaria preferata poate avea efecte negative pentru ca acel copil nu poate gasi o modalitate de a astepta pana la recuperarea jucariei, efecte ce se pot prelungi pe durata mai multor zile. De asemenea, si reactia fizica este diferita, specialistii apreciind ca la copii este mult mai intensa si ca implica intreg organismul.

Pentru ca stresul este resimtit cu precadere la nivel psihologic, manifestarile copiilor au aceasta caracteristica, cele mai comune fiind:

• plans;
• palme asudate;
• fuga;
• izbucniri agresive sau, dimpotriva, defensive;
• balansare și comportamente de auto-consolare;
• dureri de cap si dureri de stomac;
• aparitia ticurilor nervoase (de exemplu, rasucirea parului, mestecatul sau suptul acestuia, roaderea ungiilor);
• tulburari de somn;
• pot adopta un comportament de evitare;
• devin excesiv de timizi, excesiv de vigilenti si de tematori;
• se blocheaza cand vine vorba de interactiune sociala;
• manifesta interes aparent obsesiv pentru obiecte, rutine, produse alimentare;
• devin mereu preocupati pentru viitor, pentru ce va urma.

Toate aceste manifestarii reprezinta de fapt incercarea copilului de a face fata situatiei care ii cauzeaza disconfort, reprezinta incercarea sa de adaptare. Ea poate lua doua forme:

• fie actioneaza pentru a diminua stresul- copilul plange sau se supara cand pleaca parintele  pentru a-si exprima sentimental de abandon;
• fie incearca sa ascund sentimental de vulnerabilitate si atunci devine agresiv.

Pe masura ce creste, copilul apeleaza tot mai mult la strategii cognitive de adaptare utilizand intrebarile pentru a putea evalua situatia, pentru a afla cauzele care au determinat-o si care ii sunt efectele.

Asadar copilul invata experimentand si va descoperi incet, incet, care este strategia care il ajuta cel mai bine sa faca fata unei situatii date. Odata identificata aceasta strategie ea devine tipar comportamental si  este dificil de schimbat, copilul opunand rezistenta( in felul acesta explicandu-se si dificultatea cu care pot fi schimbate tiparele comportamentale la copii).

Ce putem face noi, ca adulti, sa ne ajutam copiii sa inteleaga si sa se adapteze la o situatie noua devine in acest punct o intrebare pertimenta. Ei bine, actiunile noastre pot fi variate dar toate trebuie sa tina cont de nivelul de  dezvoltare al copilului care este in directa legatura cu capacitatea acestuia de a intelege un eveminet, o situatie.

Iata cateva exemple:

• putem pregati copilul pentru a infrunta o situatie noua discutand cu acesta despre ea, incurajandu-l sa puna intrebari (in felul asta putem stabili si cantitatea de informative de care are nevoie, pentru ca o pregatire exagerata aduce cu sine o crestere a nivelului de stres);
• ii putem oferi copilui posibilitatea de a se exprima prin joc. Spre exemplu improvizeaza un teatru de papusi pentru ca intand in pielea personajului copilul isi poate exprima mai usor sentimentele negative. In acelasi timp tu il poti indruma adresandu-i-te indirect, menajandu-I in felul acesta sentimentele;
• il putem ajuta sa identifice cat mai multe strategii de adaptare, in felul acesta el va reactiona pozitiv in situatii stresante;
• trebuie sa ajutam copilul sa recunoasca, sa denumeasca, sa accepte  si  sa-si exprime sentimentele in mod corespunzator;
• ne putem invata copilul diferite tehnici de relaxare cum ar fi: sa respire adanc, sa numere inapoi, sa danseze, sa se joace cu plastilina, etc;
• stabilirea unei rutine zilnice care sa-I confere o anumita disciplina este iarasi o modalitate de a ne ajuta copilul sa faca fata stresului;
• sa cooperam cu copilul sis a avem rabdare cu el, sa-I acordam timp ca sa-si poate exprima sentimentele este o alta strategie castigatoare.

Dar cel mai buna strategie pe care noi, parintii, o putem adopta este cea de a preveni producerea stresului iar cel mai eficient mod de prevenire este de a reduce expunerea copiilor mici la condiții extrem de stresante, cum ar fi abuzuri recurente, neglijenta cronica, abuz de substante si / sau violent  sau conflicte repetate.

Cercetarile au arata ca, daca copilul beneficieaza de o relatie de buna calitate cu adultul in grija caruia se afla inca din primii ani de viata, poate preveni sau combate efectele  nocive ale raspunsului copilului la stresul toxic.

Daca macar unul dintre parinti este angajat intr-o relatie bazata pe iubire si grija pentru copilul aflat la varsta frageda, cea mai mare parte din raspunsul la stres va avea caracter pozitiv, avand rolul de a-I da copilului cunosintele necesare dezvoltarii sale. Spre exemplu, nu exista nici o dovada care sa ateste ideea ca a lasa copilul, ce traieste intr-un mediu sigur si stabil, sa planga 20-30 de minute pentru a-l invata sa doarma singur noaptea reprezinta un stres toxic. Dar exista ample dovezi care atesta faptul ca in conditii haotice si nesigure (precum mutarea unui copil de la o casa de copii la alta sau un dezastru natural) se poate produce o activare sustinuta, extrema a sistemului de raspuns la stres.

 

Relatiile stabile, pline de dragoste, se comporta ca un tampon impotriva efectelor daunatoare contribuind la restabilirea starii de echilibru.

 

In loc de concluzie, un citat din Donald Tubesting: “Stresul este asemeni unui condiment: prea putin face mancarea neinteresanta, prea mult te poate sufoca!”

Acum, la final, spune-mi te rog ce faci tu pentru a face fata stresului din viata ta si ce strategii adopti pentru a-ti ajuta copilul in aceasta batalie?

Nu uita! Cel mai bun moment  pentru a te relaxa este exact cand nu ai timp pentru asta!!!!

Data viitoare discutam despre maces si beneficiile sale pentru sanatatea noastra!

Cu prietenie,

Elena Badea.

Surse:

http://www.education.com/reference/article/Ref_Stress_Young/?page=4 ;

http://developingchild.harvard.edu/topics/science_of_early_childhood/toxic_stress_response/

 

Comments

comments