Salut,

Iata ca blogal-initiative a lansat inca o provocare care este pe gustul meu, despre pescaturism, asa ca m-am hotarat sa o accept 🙂

“Pescaturismul”  este un termen introdus de Ivan Patzaichin care descrie “un serviciu turistic din gama ecoturismului, a turismului culinar si cultural, care îi permite turistului sa inteleaga ce inseamna sa fii pescar in Delta, oferindu-i ocazia sa petreaca o zi din viața pescarului alaturi de el,”.

As putea foarte bine sa vorbesc despre experienta noastra in acest articol pentru ca, desi sotul meu se trage pe linie materna din neam de pescari, faptul ca mergem acolo o data pe an, in concediu, nu face din noi niste “localnici”.

Am hotarat, totusi, ca voi vorbi despre experienta prietenilor nostri, pentru ca pentru ei a fost prima si, prin urmare, este mult mai intensa!

Ca orice calatorie, si aceasta a inceput cu pregatirea 🙂 asa ca ma suna prietena mea si ma intreaba, oarecum ingrijorata, ce anume sa-si puna in bagaj…ii recomad, haine subtiri, cateva haine mai groase, ceva de ploaie, papuci, pantofi sport, medicamente avand in vedere ca au si un copil, ceva pentru protectie solara, ceva contra tantarilor, adica “lucruri obisnuite ” pentru o calatorie….am incheiat cu precizarea “vezi ca mergi la tara, asa ca i-ati haine de tara”….evident ca pufnit-o rasul, dar mie mi s-a parut un aspect extrem de important….

Vine si ziua in care ne luam masinile, si dupa o mica excala in Tulcea, pentru ultimele cumparaturi, ne oprim la Murighiol, locul pe unde obisnuim noi sa intram in Delta. Moment tocmai bun pentru cateva poze…

Intr-o agitatie teribila si inconjurati de un munte de bagaje ne gaseste prietenul nostru, Florin, pescarul din Caraorman, care are calitatea dubla de var de-al sotului meu de nu stiu al catelea grad  si de ghid al calatoriei noastre.

Veselia lui s-a spulberat brusc cand a vazut muntele de bagaje 😉 a fost o adevarata aventura sa aseze in barca oamenii si bagajele….noroc cu fetita prietenei mele, Teodora, care l-a inveselit treptat prin felul in care se exterioriza la fiecare lucru nou vazut! 🙂

 

 

Am ajuns la cherhana si ne-am transbordat intr-o masina de teren+remorca sub un soare arzator de sfarsit de iulie (datorita curentului placut din barca cu motor dar si a peisajului ce ne-a captivat, nu simtisem arsita ).

 

Anca, prietena mea, citise articolul de anul trecut si acum incerca cu emotie sa descopere pe viu ceea ce citise si vazuse in fotografii…

Cand m-a sunat si mi-a spus ca vrea sa mearga in Delta a subliniat si faptul ca vrea sa o vada din interior, sa o simta….am asigurat-o ca asa se va intampla pentru ca stiam ca Florin este ghidul perfect si m-am bazat pe faptul ca era de-al casei dar si pe vasta lui experienta cu turistii.

Asa ca, dupa ce am ajuns la casa bunicilor lui Cristi si am descarcat tot, ne-am pus pe planificat sapatamana ce avea sa vina….de fapt, s-au pus pe planificat Florin si prietenii mei care primeau cu entuziasm toate propunerile 🙂  (la sfarsitul articolului o sa-ti spun si ce a zi Anca despre ghidul nostru….)

Aveau zile diferite, menite sa-i puna in contact cu viata de acolo oferindu-le totodata ocazia de a descoperi o parte din frumusetile acestui taram de vis (zic o parte pentru ca, desi noi venim de ceva ani, de fiecare data este ceva nou de vazut, de parca Delta isi dezvaluie treptat comorile, astfel incat fiecare experienta sa fie unica).

 

Prima zi a fost dedicata pescuitului, pentru ca fiecare dintre soti isi pusese in gand sa prinda macar un peste…. si au si prins, ce-i drept pe post de “pestisor de aur” si nu de materie prima pentru borsul de peste 🙂

 

 

 

Am plecat cu barca pana la locul de pescuit a lui Florin unde am intalnit si alti prieteni de-ai acestuia, oameni din alte zone ale tarii care s-au indragostit de Delta si au devenit vizitatori statornici al locului (dupa cum spunean, Florin are multa experienta cu turistii pe care ii considera o sansa pentru Caraorman, motiv pentru care isi rezerva constant timp sa-i introduca in lumea lui)

 

Desi nu l-a insotit pe Florin la intinderea plaselor, Ciprian a avut sansa de a-l asista la verificatea “talienilor” (un set de trei vintire legate intre ele) si la colectarea pestilor  pentru ciorba de peste programata. Din pacate, fotografia nu este capabila sa surprinda pe deplin reactiile si sentimentele ce se succedau rapid pe figura  prietenului meu!

 

Noi ii faceam galerie dintr-o alta barca….ocazie cu care am patruns un pic si pe canalele mai mici di-mprejur cu vegetatie bogata si diversa….

 

Intorsi pe grind, cui crezi ca i-a revenit sarcina de a curata si spala pestele? Evident ca lui Ciprian, ca doar isi dorise o experienta cat mai autentica….cu mintea lui de inginer, a prins foarte usor miscarile, asa ca foarte curand deja intrase in pielea personajului…

 

 

 

In timp ce el pregatea constiincios pestele, copiii asistati de Florin se scaldau in mijlocul canalului (canal a carui istorie se implateste cu cea a familiei noastre pentru ca stra, strabunicul lui Cristi si a lui Florin a fost cel care a taiat pentru prima dat cale de acces printre plauri, cale de acces ce mai tarziu, odata cu sitematizarea Deltei din perioada comunista, a devenit canalul de azi).

 

(Pe mine ma impresioneaza de fiecare data povestile asa ca si i-am spus si Ancai care asculta mirata cum viata de pescar era mult mai grea pe vremuri cand inca nu existau barcile cu motor care au scurtat teribil de mult distantele….chiar daca si in prezent pescarii se trezesc cu noaptea-n cap sa mearga sa intinda vintirele, ei nu mai petrec o zi intreaga la pescuit, in timpul ramas putand sa creasca animale, sa mearga la gradina sau sa fie ghizi pentru ce-i ce se aventureaza pana aici.

I s-a parut incredibil faptul ca in trecut drumul de la Caraoman la Tulcea tinea o zi intreaga cu barca cu vasle, motiv pentru care oamenii rar ajungeau acolo….azi exista curse regulate cu vaporul, sunt curse rapide si mai exista si proprietarii de barci mici cu motor, asa ca Florin, care pot oferi servicii de transport personalizat.)

Din pacate, ciorba de peste cea mult asteptata nu a mai fost preparata, pentru ca unul din turistii de acolo a plecat cu o barca la plimbare si i-a scapat motorul in apa, asa ca toti barbatii s-au strans ciucure in jurul lui si nu s-au lasat pana nu l-au pus iar in functiune….spre marea bucurie a lui Ciprian care avea ocazia sa-si suflece manecile si in concediu 🙂

Ciorba a devenit peste prajit cu mujdei de usturoi, gatit acolo pe balta , nu-i chiar atat de rau, nu?

Am banuiala ca Anca a rasuflat usurata, pentru ca nu prea vedea cum sa mance ciorba facuta cu apa verde, la acel monet, din canal 🙂  (au mancat ciorba intr-o alta zi, in postura de bucatar si cel ce  primeste bine meritatele laude, fiind cumnatul meau…)

Poza nu este din acel moment, dar este reprezentativa pentru borsul facut de el…..

 

Am plecat spre sat cand deja se inoptase demult si nu ne-am putut impiedica sa nu admiram siguranta cu care Florin conducea barca desi singura lumina era cea care venea de la luna….

Anca a remarcat ca balta mirosea diferit noaptea…si ca tantarii parca nu erau atat de agresivi ca in povestile auzite de ea…

 

Au urmat zile nebune, cu plecare la Sulina prin canale, cu plimbari cu barca pe canale, pescuit in bazin si bai in canal, bai pe care copiii practic le adorau!

 

 

Cand cea de a cincea zi s-a anuntat “fara program” toata lumea a respirat usurata…moment tocmai nimerit sa trecem in revista zilele ce tocmai trecusera….

 

 

Asa ne-am amintit ca unul dintre cele mai emotionante momente pentru copiii de la 6 la 46 de ani aflat in barca la acel moment, a fost cand am intalnit pe lacul Puiu berze iar Florin a avut inspiratia sa ne duca mai aproape….spun inspiratia, pentru ca reactia pasarilor a fost uimitoare pentru noi, cei din afara…cand a vazut barca, mama lebada a incercat sa ne distrag atentia si s-a indepartat galagioasa de pui, iar puii, cand au constat ca sunt in pericol, pur si simplu s-au scufundat si au innotat pe la fund mai bine de 10 m…o fost ca o lectie de viata!

Iar puii de lebada sunt cu adevarat urati, exact ca in “ratusca cea urata” 🙂

Un alt moment plin de emotie este legat tot de lumea pasarilor…in druml nostru catre grind, la un moment dat canalul se largeste si apare o zona mlastinoasa acoperita de ciulini de balta….am trecut si alta data pe acolo fara sa banuim ca zona aceea este un incubator si o cresa pentru sute de familii de pasari….puiii de pescarusi ascunsi intre frunze si-au ridicat curiosi capul cand ne-au simtit, iar parintii lor au inceput a zbura in cerc in speranta, probabil, de ne pune pe fuga…abia am reusit sa convingem copii sa nu se plece peste barca si sa atinga micutele vietati!!!

Anca a spus ca au impresionat-o si caii salbatici, care de fapt sunt cai salbatici, ai caror stapani probabil au murit sau au plecat din sat (acolo toate animalele cresc slobode, vin seara acasa doar cele care au pui opriti de gospodari…pe Anca a mirat-o foarte acest lucru, la fel ca si pe mine cand am aflat prima data despre asta…) ei au continuat sa creasca si sa se inmulteasca in salbaticie capatand in timp comportamentul specific animalelor salbatice.

Surprizele nu s-au oprit aici, caci Florin ne-a dus sa vedem vestita padure din Caraorman….care nu semana deloc cu  padurea din mintea mea, avand numeroase poiene si specii diversificate de arbori….

Cand am ajuns la “sterajul ingenuncheat”, tinta calatoriei noastre de fapt, prima reactie a Teodorei a fost”mama uite masa aia a linistei” (ei vizitasera de curand ansamblul lui Brarcusi de la Tg. Jiu ) ….a fost extreme de haioasa!

Cred ca cel mai bine s-a incadrat in peisaj Teodora, care a descoperit cu incantare cat este de fain sa mergi in picioarele goale prin colbul de pe ulita, sa te speli in ligheanul de pe prispa sau sa mergi la canal sa te scalzi 🙂

 

Ne-am intors ” la civilizatie” dupa o saptamana.  Eram cu totii obositi peste masura, dar cu fetele destinse si fericite 🙂

Cred ca mesajul prietenei mele este revelator pentru experienta lor, dar si o buna incheiere pentru prezentarea de fata:

“Bună! experiența din Delta Dunării a fost pentru mine unică din mai multe motive: pe de o parte pentru ca a fost prima,  pe de alta parte pentru ca a fost departe de confortul si comoditatea cu care eram obișnuită intr-un concediu. A fost o experiență de viață pt ca acele câteva zile au fost pline de evenimente si senzatii.

Am înțeles o mica parte din viața si programul unui pescar, am mâncat mai multe feluri de peste decât intr-un an intreg si timp de o săptămână am găsit atât de multe lucruri de făcut sau de văzut câte nu mi-am imaginat. E ca o lume paralela in care te miri ca oamenii pot trai, una aproape salbatica prin peisaj si naturala, aproape innocent,  prin comportamentul oamenilor.”- Anca Obreja.

Iar despre Florin a scris “ ai practic ghidul tău, de încredere si experimentat, pentru cateva zile. El reprezintă o vasta baza de date pt cei dornici sa afle povești adevărate.”

In aceste conditii, nu-i asa ca nu este de mirat faptul ca sloganul din titlu apartine familiei Obreja? (fapt pentru care le multumesc)

Caci pescaturismul este intra-devar despre “traieste, simte, explorează delta”

 Cu prietenie,

Elena Badea.

PS.1 Zilele acestea a fost la Tulcea Tulcea RowmaniaFest – Festivalul Internaţional al Bărcilor cu Vâsle, sper ca ai avut ocazia sa ajungi! Daca nu ai fost dar esti curios,  gasesti detalii despre acesta pe http://ecodeltadunarii.ro/

PS.2  Tu ce slogan ai gasi nimerit a fi imprimat pe un tricou despre pescaturism?

Comments

comments