„Pot manca o inghetata intreaga singur? Atunci sa scapam de polipi!”

Buna,

copil cu polipiArticolul de astazi va fi un pic diferit de celelalte deoarece vorbeste despre un subiect delicat si anume polipii nazali la copii. Spun delicat pentru ca baietelul meu a suferit de aceasta afectiune cativa ani si am cunoscut indeaproape cat de chinuitoare poate fi pentru copil in primul rand, dar si pentru noi ca parinti.

Andrei, acesta este numele copilului, s-a nascut ca amigdale marite, cel putin asa ni s-a spus cand am ajuns prima data in spital pe cand avea 10 luni. Pana atunci nu fusese niciodata bolnav. Fiind primul nostru copil, l-am crescut dupa carte cum se spune. Am mers la medic luna de luna pentru a verifica daca de dezvolta normal, i-am facut diversificarea treptat conform indicatiilor medicului, am facut analize si i-am administrat fier , nu i-am pus sare in mancare pana la 8 luni etc, etc.

Si cu toate acestea am ajuns la spital cu pneumonie interstitiara acuta. De la momentul acela parca totul a luat-o razna…facea infectii frecvente in gat, la el nu exista notiunea de rosu in gat mergea direct la amigdalita pulsacee, cu febra de peste 39,5 de fiecare data. 

La varsta de aproximativ trei ani ni s-a spus prima data ca are rinita alergica si polipi si ca din cauza asta il dor urechile. Avea otita seroasa, deoarece secretiile care ar fi trebuit sa fie eliminate pe nas ajunsesera in ureche si apasau pe timpan dand senzatia de durere.

Medicul care i-a pus acest diagnostic are vasta experienta si aveam incredere in judecata dansului. Atunci ne-a explicat ce sunt polipii si de ce se formeaza. Ne-a avertizat ca nu pot fi tratati, ci doar tinuti sub observatie, iar dupa varsta de 7 ani vor trebui  operati.

Am intrebat ce trebuie sa facem ca sa-i tinem in limite acceptabile. Ne-a recomandat vacante la mare in fiecare an deoarece cura heliomarina ajuta foarte mult. Ne-a indemnat sa stam cat mai mult in apa si copilul sa se joaca si sa inghita cat mai multa apa pentru ca apa de mare ajuta la diminuarea inflamatiei, sa facem plimbari lungi pe plaja dimineata si seara…

Am inceput sa-i facem tratament de imunizare toamna pentru a-i pregati organismul pentru sezonul rece, l-am innebunit cu sucuri de fructe si legume, cu ceaiuri de plante pentru alergii si din cele expectorante…si cu toate acestea ajungeam iarasi la spital cu aceeasi problema.

Doi ani mai tarziu, am constat ca baiatul nu aude. La inceput am crezut ca ma ignora, vorbeam cu el si practic ma ignora.( Incepusem sa-mi pun tot felul de probleme existentiale de genul “ce d-zeu am facut, cum de am gresit atat de mult in educatia copilui meu”.)

In cele din urma am ajuns la un specialist ORL la Bucuresti. D-na doctor i-a facut o timpanograma si a constatat ca la o urche timpanul nu vibra deloc iar la cealalta foarte putin! Am urmat un tratament complicat, combinat si cu aerosoli. In cele din urma auzul a revenit la normal.

Dar vocea ii era din ce in ce mai nazala, a ajuns in clasa I si am constatat ca nu aude bine anumite sunete si nu pronunta corect anumite cuvinte.

Anul acesta inainte de Sarbatorile Pascale ne-am trezit iar cu puroi in gat. Spun, „ne-am trezit” pentru ca nu mi-a facut deloc febra.( Medicul de familie mi-a spus ca asta este un semn clar ca sistemul sau imunitar este slabit si nu functioneaza normal.) 

Dupa 5 zile de antibiotic dintre care 2 cu penicilina injectabil, infectia nu dadea semene ca cedeaza, asa ca l-am suit in masina si am plecat la Bucuresti, la spitalul clinic Victor Gomoiu. Era in joi mari nu lucra mineni in spital, am gasit doar un medic pediatru la clinica. Ne-a schimbat tratamentul si ne-a prescris un antibiotic mai puternic intr-o doza foarte mare. Doar ca nu m-a luat la palme cand a consultat baiatul…

Ne-a dat bilet de trimitere in spital pentru o consultative ORL.

Dar pana sa ajungem la specialist am trecut prin momente grele. Il pazeam noaptea pentru ca avea momente cand nu respira si atunci il ridicam mai sus. M-am speriat teribil. (Ma uitam la el cum statea cu gurita deschisa si respira atat de greu si mi se rupea sufletul…) Amigdalele erau atat de mari incat aproape se unisera. Nasul era opturat complet, amigdalele ii creau si ele dificultati la respiratie. Am avut inima cat un purice pana am vazut ca incep sa se retraga.

Am mers la specialist si primul lucru pe care l-a spus a fost: are polipi va recomand operatia, fara alte discutii. Ne-a explicat ca este o operatie simpla, dar cu beneficii enorme pentru sanatatea copilui.

Sotul meu a fost mereu impotriva interventiei chirurgicale, ii era teama de conscinte. Recunosc ca nici mie nu mi-a fost usor, dar am decis ca trebuie sa facem acest pas, nu mai voiam sa vad copilul chinuindu-se. Implinise 7 ani, asa ca venise momentul sa facem pasul asta.

disutieIn cele din urma a fost si el de accord. Am stat de vorba cu copilul si i-am explicat cum sta treaba iar el a inteles ca este necesara interventia. De fapt cred ca deja se obisnuise cu idea pentru ca era ceva timp de cand incepusem sa-i vorbesc despre asta, tocmai pentru a-l pregati. Dar copilul tot copil este, cel mai bun argument pentru el a fost ca dupa operatie poate manca o inghetata intreaga singur🙂

A venit ziua in care am mers la spital.

Fiind din Provincie trebuia sa venim mai devreme cu o zi ca sa ii faca analizele ce se impun inainte de orice interventie chirurgicala. Dat fiind trecutul sau plin de internari si branule, lui Andrei ii este efectiv frica de ace.  De fiecare data se supune dar cu mare greutare si dupa un adevart spectacol.

Ma gandeam ca o sa faca asa si de data asta. I-am explicat ca este necesara deoarece pe acolo ii pune anestezicul care il va face sa nu simta nimic, ca pe branula se face tratamentul pre si post operator. A varsat ceva lacrimi cand am intrat in cabinet, dar d-na aistenta m- a trimis pe mine la plimbare si a chemat o colega. Cumva l-au imbarbatat si l-au convins sa le lase sa-si faca treaba fara scandal.

Cand am iesit imi era inima cat un purice, m-am astepat sa iasa cineva de acolo si sa-mi strige in fata ca nu mi-am educat cum trebuie copilul (patisem asta in trecut)…dupa 10 minute a iesit copilul meu mandru nevoie mare de el insusi si a tinut sa-mi povesteasca cat de curajos a fost si ca nu a plans de loc! Descria cu entuziasm intreg procedeul de extractie de sange pentru analize, cel de montare a branulei, de parca i se intamplase altcuiva, nu lui.

Pentru ca nu aveam voie sa iesim din salon, ziua a trecut greu.

xsi0(Un copil care a trait toata viata la tara inconjurat de animale si liber sa intre si sa iasa cand vrea, a suportat destul de greu restrictia. Asa am constatat ca ma poate bate la “xsi0”, ba mai mult, am trait clipa in care copilul meu mi-a zis ca m-a lasat sa castig ca sa ma simt si eu bine🙂

De la miezul noptii si cateva ore dupa operatie nu a avut voie sa manance si sa bea nimic. Andrei stia asta, a incercat sa se pregateasca pentru experienta asta.

(El este un mancacios si un pofticios, mereu a fost asa. Daca vrei sa-l necajesti este suficient sa nu-i dai sa manance in momentul in care cere🙂 De ceva timp isi pune singur in farfurie si nu ma mai asteapta pe mine (este o senzatie contradictorie…pe de o parte sunt mandra ca se descurca singur, pe de alta parte ma doare ca nu mai are nevoie de mine…).

Ghinionul lui a fost ca a intarziat d-na doctor anestezist si in felul asta s-au decalat operatiile.

(In dimineata aceea au mai venit doua fetite care urmau sa sufere  interventii chirurgicale in sfera ORL: una de polipi cealalta de reducere a amigdalelor. Toti copii aveau in jur de 7 ani. Daca l-a inceput s-au jucat si au stat de vorba, pe masura ce timpul trecea au devenit din ce in ce mai nervosi…toti sufereau de foame. Cred ca din cauza asta au uitat de operatie si au trecut mai usor peste moment)…

Copilul meu plangea la un moment dat si cu lacrimile siroindu-i pe obraz mi-a spus “dupa ce ca sunt numai piele si os, ma mai tin si nemancat”- mi-a venit sa rad, iar el s-a suparat…si avea dreptate, pentru el era o drama iar mie mi se parea amuzant…

Pe la pranz i-a venit randul….i-au pus ceva pe branula si pana s-a ridicat de pe pat deja era ametit…el a plecat iar pentru mine abia atunci a inceput greul.

(Starea de incordare mi-a fost accentuata de telefoanele sotului meu care era acasa si care fierbea in suc propriu. El reactioneaza mereu rau cand sunt copiii bolnavi, eu sunt cumva mai detasata, ma gandesc ca trebuie sa fiu lucida pentru a putea sa le vin in ajutor…)

Jumatatea aceea de ora mi s-a parut jumatate de viata, pe cuvant! Imi treceau tot felul de ganduri prin minte…da, era o operatie simpla, dar asta nu insemna ca este lipsita de orice risc, orice se putea intampla….(a fost si proasta inspiratie a unei mame din salon sa povesteasca despre nu stiu ce copil care a murit in timpul unei operatii de polipi de la anestezic)…

Mi-am zis tot timpul ca trebuie sa gandesc pozitiv pentru ca trebuie sa atrag evenimente positive in viata mea, nu din cele tragice. Toate citatele si situatiile motivationale pe care le intalnisem in ultimile luni mi le repetam pentru a ma imbarbata, pentru a nu-mi lasa mintea sa zburde pe terenuri nepermise… aveam o carte de pe care incercam sa o citesc dar nu sunt sigura ca a trecut ceva dincolo de ecranul ochilor…

Polipii-nazaliApoi m-au chemat, era in sala post-operatorie, cu masca de oxigen, dormea linistit…D-na doctor mi-a zis ca a fost socata de dimensiunea formatiunilor si ca se minuna ca mai putea respira copilul. (Mi s-a strans inima, copilul eu se putea sufoca la orice raceala…)

L-am privit in jur de o jumatate de ora…mi-era teama de momentul trezirii din anestezie, multi copii au reactii violente…dar el s-a trezit linistit, si ce crezi ca a intrebat cand a deschis ochii? “Gata, s-a terminat deja? Mi-e ciuda ca am adormit si nu am putut vedea mai bine ce aparate erau in sala”…am zambit pntru prima data dupa mai bine de o ora. Este un copil extreme de curios si nu se sfieste sa puna intrebari…unori devine sacaitor.

Am mai stat cateva minute sa-si revina si apoi mi-am luat copilul in brate si am plecat in salon…ce usurata m-am simtit cand si-a pus mainile in jurul gatului meu…greul trecuse, daca in urmatoarele ore incepea sa se stranga rana din cerul gurii, era super!

Au urmat iar momente dificile legate de faptul ca nu avea voie sa manance…cand i s-a permis, a mancat 2 iaurturi deodata…pana seara a ciugulit intr-una.

Am mai stat o noapte in spital. Seara, dupa ce Andrei a adormit, ma gandeam la cum se simteau parintii care aveau copii ce suportau operatii mult mai grave, care durau ore intregi. Daca pe mine m-a dat peste cap o operatie considerata banala si care a durat cu totul jumatate de ora, ei cum suportau oare?

Emil Cioran spunea ca “nu exista experienta careia sa nu-i poti supravietui daca ai curajul sa infrunti viata”- crezi ca are dreptate?

M-am simtit recunoscatoare pentru faptul ca am doi copii minunati care sunt sanatosi!

A doua zi, cand l-a vazut pe taica-sau, primul lucru pe care i l-a spus a fost ca poate respira normal si ca nu credea ca va putea scapa vreodata de polipi, ca era convins ca asta este soarta lui…m-a socat de-adreptul!

Cand a crescut? Cum poate un copil de 7 ani sa aiba astfel de ganduri?

inghetataSambata trecuta, la 8 zile de la operatie a mancat o inghetata intraga singur, asa cum I se promisese! Era atat de fericit!

Acum au trecut 2 saptamani de la operatie iar el este bine. Si-a reluat treptat toate activitatile, inclusiv antrenamentele de scrima…

Mi-am dorit de multe ori in toti acesti ani ca suferinta lui sa treaca in sarcina mea si o sa simt asta atat cat voi trai, pentru ca viata lui este abia la inceput si va avea alte hopuri de sarit…un copil ramane copilul parintilor sai si la 80 de ani🙂

Tu ai simtit vreodata asta?

Cu prietenie,

Elena Badea.

PS. In articolul urmator vom vorbi despre polipi din punct de vedere medical, acum m-a prins valul ….

Ti-a placut articolul?

Imi pare bine ca ai parcurs acest articol pana la final. Inseamna mult pentru mine. Daca ti-a placut, alatura-te abonatilor mei si vei primi informatii utile despre plantele medicinale.

In semn de multumire pentru increderea acordata iti ofer un material despre cele mai eficiente plante medicinale in lupta cu stresul

Comments

comments

16 păreri la “„Pot manca o inghetata intreaga singur? Atunci sa scapam de polipi!”

  1. Rozescu Iuliana

    Buna ziua, dupa ce am citit articolul cu m-au napadit amintirile multor experiente pe care le-am avut si noi,ca parinti,cu fetita noastra Ana Maria..toata copilaria a petrecut-o cu restrictii la inghetata si sucuri reci,insa cu toate acestea mereu racea si facea ,,rosu in gat” .Prima operatie de eliminare a vegetatiilor nazale a facut-o pe la 4 anisori,apoi s-au refacut si la 10 ani am mai facut una.La 15 ani a trebuit sa i se scoata si amigdalele care erau mai mareu imflamate. Acum fetita noastra e o domnisoara frumoasa,are 24 de ani, isi face singura inghetata in casa ori de cate ori vrea,iar cand raceste alegem impreuna tratamente cu propolis,ceaiuri si lamaie…si o imbratisare calda ,pentru o mai buna alchimizare.Cu drag,Iuliana

    Răspunde
    1. admin Autor articol

      Buna ziua,
      La propolis, ceaiuri si lamaie speram sa ajungem si noi:) Dupa operatie copilul are impresia ca este superman, ca nimic nu-l mai poate atinge acum, sper ca sa ava fi!

      Cu prietenie,
      Elena.

      Răspunde
  2. Mihai

    Din pacate,ignoranta populatiei,dar ceeace e mai grav( daca nu cumva e vorba de setea de bani ),cea a doctorilor, este covirsitoare.Sunt interese banesti uriase :ginditi-va putin la ce este necesar pt o operatie-anestezic, antibiotice, feshe, instrumentar sofisticat, aparatura complicata si f. scumpa, etc. Medicii au nevoie de bolnavi, precum benzinariile au nevoie de autoturisme. Acum precizarile:Dumnezeu a creat omul, ca pe o „masina” ultraperformanta cu sisteme de autoreglare ultraperformante, care functioneaza perfect daca este utilizata confom cu „instructiunile de utilizare” ce se gasesc in Biblie. E important de stiut daca ati facut urmatoarele:1) Ati hranit copilul la san sau i-ati dat lapte praf cu biberonul 2)Ati curatat camera copilului cu substante chimice precum hipoclorit de sodiu,detergent parfumat3)Copilul a fost imbracat cu tesaturi care contin fibre sintetice 4)In camera copilului intra aer poluat cu gaze de esapament, etc. si altceva:Credeti ca materialul genetic a fost de cea mai buna calitate?Ma refer la faptul ca daca ati consumat alcool, alimente cu E-uri, carne de porc, bauturi colorate, energizante, medicamente in perioada premergatoare conceptiei, embrionul a fost din start avariat de avalansa de otravuri. In perioada actuala se nasc f. multi copii cu malformatii de toate felurile, din cauzele mai sus enumarate. Acum 30-40 de ani nu existau copii bolnavi de cancer iar acum apar tot mai multe cazuri de acest fel. Eu cind m-am hotarit sa am copil, timp de 6 luni am exclus orice forma de alcool din consumul meu si al sotiei.De asemenea zaharul era exclus din consum de citiva ani, fiind inlocuit de miere.Totodata consumul zilnic de suc proaspat de morcov era o obisnuinta mai veche.Rezultatul: fata mea s-a nascut perfect sanatoasa si plina de energie.Nu a avut nici-o boala a copilariei( pojar,scarlatina,poliomielita) si nici macar o raceala. La controlul oftalmologic facut la scoala, a fost simgurul copil care a deslusit chiar si literele cele mai mici. In fine stiti ce contine inghetata? Putin lapte,zahar,margarina,coloranti artificiali,acid citric(a nu se confunda cu sucul de lamiie), conservanti si bineinteles, apa.Afara de apa si lapte, celelalt ingrediente sunt mutagene.In afara de asta mincarurile f. reci sau f. fierbinti, provoaca in timp gastrita si ulcer.Tot ce v-am scris mai sus nu le-am aflat decit treptat si prea tirziu ca sa evit bolile care s-au lipit de mine.

    Răspunde
    1. admin Autor articol

      Comentariul dvs. arata profunzimea convingerilor despre viata pe care le aveti, ceea ce eu respect, dar imi rezerv dreptul de a le pastra pe ale mele: convingerea mea este ca tot ceea ce este dus la extrem, fie intr-o directie, fie in cealalata, dauneaza organismului uman. Moderatia in toate este calea pe care eu si familia mea am ales-o.

      Multumesc frumos pentru comentariu si va mai astept si la urmatoarele articole.

      Cu prietenie,
      Elena.

      Răspunde
  3. Ildi

    Salut Elena,

    M-a impresionat povestea ta cu Andrei, va doresc multa sanatate si numai bine de acum inainte. Imi imaginez ce putea fi in sufletul tau, de cate ori (odata pe an!) trec si eu prin raceli cu fiica mea inima imi este ca un purice (vorba ta). Acum imi dau seama ca tu ai fost o eroina! Multumesc!

    Te pup cu drag, Ildi.

    Răspunde
    1. admin Autor articol

      Multumim, Ildi, pentru gandurile bune! Eroina nu am fost, am fost doar mama, asa ca si tine…probabil de aceea ma intelegi asa de bine!

      Răspunde
  4. Ramureanu Ioana

    Buna Elena!
    Am gasit articolul tau in cautarea mea pe net de informatii despre o operatie de polipi la Gomoiu.
    Povestirea ta mi-a parut sensibila si cu cu detalii…Mi-a placut 🙂
    Pe baietelul meu il cheama tot Andrei si planuiesc o operatie de polipi in aceasta vacanta.
    M-ar interesa sa stiu daca experienta ta cu personalul de acolo a fost una satisfacatoare si ce specialist orl. ai recomanda din acel spital.
    Daca doresti imi poti scrie privat sau imi poti permite sa te contactez telefonic.

    cu prietenie, Ioana.

    Răspunde
    1. admin Autor articol

      Din punctul meu de vedere, personalul de acolo este extraordinar, iar spatiul este placut. Este posibil sa gasesti persoane care sa aiba o pareree diferita, dar noi am fost acolo internti de trei ori si de fiecare data am iesit cu aceeasi parere!!!

      Sunt 3 medici orl, noi am fost la d-na Ionescu, dar ti-as recomanda-o totusi pe d-na dr. Popitiu (nu pentru ca nu am fi fost multumiti de d-na Ionescu, ci pentru ca d-na Popitiu este mai deschisa).

      Ma poti suna daca doresti sau daca ai nevoie de informatii suplimentare!

      Cu prietenie,
      Elena.

      PS. am fost plecati in elta, de aceea ti-am raspuns cu intarziere 🙂

      Răspunde
  5. Alina

    Buna, Elena,
    Am citit articolul tau si m-am regasit in totalitate in el! Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie cu fetita mea de 5 ani si jumatate…. Numai ca nu am mai rezistat (de la 3 ani cu muuuulte probleme) , iar punctul culminant a fost: 3 otite intr-o luna + o pneomonie interstitiala, tuse interminabila (din septembrie pana-n iunie…), respirat exclusiv pe gura, nas permanent infundat si sofrait noaptea…. am decis sa facem operatia (dupa ce am consultat 4 ORL-isti)! Noi nu am avut probleme cu amigdalitele, din fericire! Dar, ciudat, de cate ori manca ingehtata, facea febra, fara s-o doara in gat… De la 3 ani, a avut restrictii in privinta inghetatei si acceptase ca nu are voie, durandu-ma sufletul ca nu poate manca o inghetata, asa cum mancau ceilalti copii !
    Operatia ( a fost facuta la Gr. Alexandrescu) a fost o experienta traumatizanta atat pentru copil, cat mai ales pentru noi, parintii…. Dupa ce a fost adusa in asalon si s-a trezit , i-a fost fff rau si se plangea de durere puternica in gat (asistentele mi-au spus ca e prea „rasfatata’ si de aceea se plange!). La insistentele mele, dupa 2 ore i s-a administrat un algocalmin pe care nu l-a suportat si l-a vomitat (spre norocul ei), caci a eliminat un cheag f mare de sange, dupa care durerea de gat a disparut . A adormit, insa s-a trezit cu durere de burtica si a vomitat multe cheaguri de sange si muuuuult sange negru… I s-a facut o a doua anestezie pentru ca exista suspiciunea ca poate nu a fost „curatata bine”. Iti imaginezi, alt stres… In final s-a constatat ca era bine curatata, dar polipii au fost fff extinsi…. Am ramas in spital si noaptea, pe perfuzii cu glucoza si antibiotic! A doua zi ne-am externat si in 2 zile si-a revenit complet ! Primele rezultate: respiratie pe gura si fara sforait noaptea. A stat acasa 2 saptamani, insa dupa revenirea in colectivitate, la o saptamana, a facut penomonie interstitiala…. cu tuse, nas infundat, febra….Din nou antibiotic…. Nici nu mai stiu ce sa spun… credeam ca, odata cu extirparea acestor polipi, probelemele noastre vor disparea, sau cel putin, diminua…. Ma doare atat de tare cand o vad cat se chinuie…

    Răspunde
    1. ELENA BADEA Autor articol

      La un an dupa operatie am ajuns iar in spital cu suspiciune de mononucleoza…neconfirmata din fericire! Acum un an am avut 2 spitalizari intr-o luna pentru ca avea o infectie care nu ceda. Pana la urma, dupa un set de analize suplimentare, s-a descoperit ca intrase in contact cu un microb rezistent la antibiotic! de la Pastele trecut pana saptamana trecuta (cand am ajus iar la spital) nu am mai luat nici un medicament nici macar antitermic. Asta nu inseamna ca nu a mai fost bolnav, doar ca de fiecare data l-am tratat cu inhalatii cu apa sarata si plante si cu ulei de catina. Cimbrul, menta, socul, musetelul, teiul fac parte din trusa de prim ajutor 🙂 eu am convingerea ca plantele au jucat un rol major in imbunatatirea starii lui!

      La fiecare internare in spital medicul a recomandat si extiparea amigdalelor, dar nu am facut-o pentru ca nu am avut curaj, cred ca l-as lasa fara pic de aparare! Saptamana viitoare mergem la control si o sa trebuiasca sa luam o decizie!

      Multumesc pentru povestea ta, sper ca starea fetitei tale va fi mult mai buna odata cu trecerea timpului!

      Cu prietenie,
      Elena.

      Răspunde
  6. Alina

    Buna, Elena,

    Iti multumesc pentru incurajari! Sa nu crezi ca nu am folsit tot felul de plante (cred ca am luat toata gama de imunitate de la „Fares”, plus mii de siropuri naturale de tuse…), mergand si la diversi homeopati! Noi ne chinuim cu tusea inca de la 3 ani…din septambrie (cand intram in colectivitate) si pana-n mai…! La 3 ani, cand nu se putea identifica sursa tusei, am facut nenumarate analize, inclusiv de intoleranta alimentara (extrem de scump) si cele de alergie si nu s-a evidentiat nimic. Ulterior, ni s-a spus ca are „adenoida acuta”, care, la momentul acela, nu necesitate operatie! Insa, anul acesta a fost cel mai rau… 1 saptamana la gradinita si 3 acasa! E un copil foarte activ, ii place colectivitatea, dar, din nefericire , nu se poate bucura pe deplin ! Nu putem face inot, nu avem continuitate in diverse sporturi si activitati care ne plac…. E foarte trist….Si cate sperante nu ne-am pus in opeartia de polipi…Nu stiu cum a fost la voi dupa operatie? S-a imbunatatit starea copilului? S-au vazut rezultate? Multa sanatate baietelului si mult succes la control!

    Răspunde
    1. ELENA BADEA Autor articol

      Da, dupa operatie am constatat o imbunatatire. In primul rand s-a redus numarul episoadelor de amigdalita. Respira normal, desi atunci cand are amigdalele inflamate i se ingreuneaza si respiratia si simte nevoia sa respie pe gura (mai cu seama noaptea). Baiatul meu face scrima de 4 ani, fara probleme. Cred ca si sportul l-a ajutat….

      Eram convinsa ca ati incercat totul inainte de a recurge la operatie 🙂

      Cand are amigdalele inflamate, fara infectie, ii fac inhalatii cu apa cu sare si coada soricelului…are efect antialergic. Si ii dau echinaceea sau ulei de catina…la noi functioneaza foarte bine!

      Te inteleg cand spui ca-ti este foarte greu sa o privesti cum se chinuie, dar eu sunt convinsa ca va fi bine fetita si vei fi si tu bine!

      Elena.

      Răspunde
  7. Alina

    Multumesc, Elena, pentru incurajare! Noi nu facem infectie in gat si nici nu ne doare, doar ca racim des!
    Sper sa nu mai raceasca atat dupa operatia de polipi! Si ea face sport (Judo) si e foarte talentata, numai ca din cauza recelilor dese, nu a putu face atat cat si-a dorit! Cum si cat (pe ce perioada a anului) ii administrezi uleiul de catina?
    De asemenea, apreciez articloele pe care le postezi pe blogul tau si mi se par foarte bune!

    Răspunde

Lasă un răspuns