Porumbarul- un remediu natural nepretuit

Salut,

 

porumbarVorbesc cu mare drag despre porumbar pentru ca toata copilaria mea mi-am facut gura punga mancand fructele acestui arbust. Ne adunam toti copii de pe strada si mergeam pe langa linie ca sa adunam porumbe. Pe vremea aceea faceau parte din cota obligatorie pe care bunicii nostri trebuiau s-o dea la padurar pentru a primi lemne (nu stiam pe atunci care este valoarea lor medicinala) si intra in sarcina noastra s-o adunam. Copii fiind, reuseam sa transformam orice activitate in joaca. Faceam concursuri despre cine poate manca mai multe fructe, (concursuri care erau prilej de distractie pentru cei care erau pe margine si un veritabil chin pentru participanti) sau cine umple primul galeata…frumoase amintiri. 

 

In istoria recenta a vietii mele, porumbarul are un loc si mai important, as putea spune ca el este la origiea aparitiei  acestui site 🙂 si cu permisiunea ta, am sa-ti povestesc cum s-a intamplat (un prieten drag mi-a reamintit zilele trecute ca nu am mai stat de mult la povesti…)

Acum un an prin octombrie, sotul meu care iesise cu un amic, se intoarce foarte precipitat acasa si-mi cere sa-i dau o galeata si o folie de plastic, dar refuza categoric sa-mi spuna pentru ce-i trebuie. In zadar am incercat eu sa aflu, in zadar mi-am folosit experienta de nevasta ,,responsabila si cicalitoare,, , n-a fost chip sa aflu…a plecat zambind, stiind clar ca am sa stau ca pe ghimpi pana avea sa se intoarca (ca doar are si el experienta de sot tot cam pe cat am si eu de sotie 🙂)…

Dupa vreo jumatate de ora se intoarce foarte victorios cu o galeata de porumbe pe care mi-o aseaza mandru in poala si-mi spune : ,, Eu le-am adunat, acum e randul tau…ai putea sa faci lichior din ele, asta face si Ilie (amicul lui),,.

BUN, le gasisem destinatie, partea mai putin buna era ca nu facusem asta pana atunci…in anul acela incercasem pe cel de coarne, cu rezultate nu tocmai imbucuratoare, asa ca increderea in propriile-mi forte era cam scazuta…dar mi-am incercat norocul (. Am pus la fiecare kg de fructe unul de zahar si le-am lasat la macerat. Cand s-a topit zaharul, iar sucul acoperea bine fructele, am pus alcoolul…se pare ca a iesit buna pana la urma) .

 

Sotul meu era atat de entuziasmat de porumbe incat l-a convins pe nasul nostru (care sta la 20 km departare de noi) sa-si ia familia si sa vina si el la cules…din vorba in vorba am ajuns la concluzia ca ar trebui sa culegem fructele si sa le predam, ca auzisera ei despre cazul cuiva care a facut bani frumosi din aceasta activitate…asa ca am trecut la cercetari de piata, ca doar nu era sa ne apucam sa culegem fara sa vedem cui vindem. Doar ca am avut o mare surpriza, am gasit un singur anunt de cumparare, dar SUPRIZA, numarul de telefon nu mai era valabil….asa ca am abandonat dupa cateva zile marele plan de in-avutire.

 

Doar ca in capul meu se aprinsese un beculet, imi venise ideea de a face noi centru de colectare ! Asa ca am inceput sa trimit scrisori catre procesatori cu intentia de a stabili bazele unui contract…dar nu a mi-a raspuns nimeni !

 

Dupa primul moment de dezamagire, mi-a trecut prin minte ca aveam o strategie gresita si ca intai ar trebui sa ridic un site care sa vorbeasca despre plante, sa creez o comunitate si cu forta data de aceasta sa ma intorc la centrul meu de colectare plante medicinale ! Am crescut inconjurata de plante, nu putea fi chiar atat de greu (ma gandeam eu la vremea aceea…)

 

Asa ca iata-ma acum aici, in fata ta, vorbind cu drag despre plante si despre forta lor bine facatoare ! Nu a fost greu, dar nu a fost nici usor usor…pentru mine a fost si este o aventura in care descopar prieteni noi si ma decoper si pe mine.

 

Dar sa ne intoarcem acum la porumbar, pentru ca el are multe de oferit. Sper ca acest articol va demonstra acest lucru!

 

Unde traieste si cum il recunosti

 

flori de porumbarPorumbarul (Prunus spinosa)  este un arbust spinos, foarte ramificat, cu aspect de tufa deasa, inalt de 1-2 (3) m ; tulpina are scoarta cenusie, putin crapata. Prezinta lujeri laterali terminati in spini ascutiti, lungi de 4-8 cm ; frunzele sunt eliptice, lungi de 2-4 cm si late pe jumatate, margine dintata, glabre sau uneori paroase pe fata inferioara. Florile sunt solitare, mici de 1-1,5 cm, cu petale albe si stamine numeroase asemanatoare cu cele ale prunului domestic. Apar inaintea frunzelor. Fructele sunt drupe globuloase, lung pedicelate, negre-albastrui brumate, cu pulpa aderenta de sambure.

 

Are o arie mare de raspandire, putand fi intalnit de la campie pana in zonele muntoase (cota 1400) la lizierele padurilor, pe marginea drumurilor si a terenurilor cultivate, in vecinatatea alunului, a macesului si a socului.

 

Substante active

Florile contin flavonoizi, acizi organici, cvercitina, saruri de magneziu si de potasiu, substante glicozidice ;

Fructele contin glucide, acizi organici antociani, taninuri, polifenoli, vitamina C, saruri de calciu si de magneziu ;

Indicatii terapeutice

Datorita proprietatilor lor sedative, laxative si diuretice, florile sunt recomandate in afectiunile rinichilor si a cailor urinare.

Fructele au actiune antidiareica, astringenta ceea ce le recomanda in diaree, dizentarie, pentru calmarea durerilor de stomac, pentru stimularea digestiei, in dischezii biliare.

Mugurii au actiune imnomodulatoare, tonica generala, stimulent al mecanismelor de crestere si dezvoltare, activeaza axul hipofizo-hipotalamo-suprarenaliana regland dizarmoniile hormonale. Toate acestea ii recomanda in caz de: deficit imunitar, convalescente postgripale sau dupa boli pulmonare, debilitate psiho-fizica, anorexie, inapetenta, astenie generala, neurastenie, anemie, dizarmonii de crestere la copii, intarzierea menarhei si de pubertate, acnee juvenila si furunculoza datorate poluarii atmosferice.

 Mod de administrare:

Infuzia din flori se prepara din o lingurita de flori uscate la o cana de apa clocotita, se infuzeaza 2 minute, se strecoara si se consuma 2-3 cani pe zi pentru efectul sedativ, diuretic

Decoctul din fructe se prepara ditr-o lingurita de fructe uscate maruntite sau macinate pulbere la o cana de apa, se fierb 2- 3 clocote, se da la o parte de pe foc si se mai infuzeaza 10 minute; se consuma 2-3 cani pentru efectul astringent in caz de diaree, dureri de stomac, dischinezii biliare

Tinctura de porumbar, este un sirop facut la rece din porumbele, propolis si alcool, este un medicament pentru eliminarea colesterolului, actionand in acelasi timp si imbunatatind starea excesiva de oboseala ; se administreaza cate o lingurita de 3 ori pe zi ;

Gemoderivat din muguri de porumbar, se administreaza 30-50 de picaturi de 1-3 ori pe zi sau 50-70 de picaturi o singura data pe zi. este indicat in caz de anorexie, inapetenta, tulburari de crestere si dezvoltare, debilitate psiho-fizica, deficit imun, convalescente postgripale, bronsite cronice la varstnici, Herpes Zoster oftalmic, furunculoze, dereglari de ciclu menstrual sau intarzierea menarhei la pubertate. O sursa de achizitie o gasesti aici.

Recoltare si pastrare:

Florile se recolteaza in perioada de inceput a infloririi, pe timp uscat, prin ciupire, floare cu floare sau prin taierea unor ramurele mici care se strujesc imediat;

Fructele se recolteaza toamna, dupa caderea brumei (octombrie-noiembrie), care duce la pierderea astringentei si marirea procentului de zaharuri prin culegere cu mana, fruct cu fruct sau prin scuturarea arbustului pe cearsafuri sau prelate.

Alte intrebuintari

  • fructele proaspete de porumbar pot fi consumate in stare proaspata (sunt mai gustoase daca se culeg dupa ce da gerul), se pot folosi pentru prepararea siropului, gemului, vinului sau tuica cu gus asemanator tuicii de prune.
  • era folosit pentru ridicarea de garduri vii pentru protejarea tarcurilor de animale, datorita tepilor sai;.
  • lemnul sau rezistent era folosit la confectionarea de toiage, bastoane sau bate;
  • cu zeama fructelor erau colorate in albastru tesaturile de in. 

gem de porumbeInchei acest articol cu o reteta de gem de porumbele pe care abia astept sa o pun in practica, mai ales ca anul acesta imi lipseste din camara gemul de prune 🙂

Fructele recoltate se pun intr-o oala in apa rece pana se acopera complet. Oala o punem pe foc amestecand usor pana se crapa fructele si ies samburii.Odata fierte, porumbelele se trec printr-o sita pentru a ramane doar pulpa sub forma unei paste.

Din aceasta pasta iese gemul. La un litru de pasta in functie de  dorinta fiecaruia se pun intre 400- 800 gr zahar sau un borcan de 400 ml cu miere si se mai fierbe 1- 2 ore pina cand gliseaza lingura.

Cu cat fierbe mai mult, gemul de porumbele se ingroasa si automat va si tine mai mult fara sa faca mucegai deasupra. Odata pus in borcane, fierbinte fiind, se da in cuptorul de la aragaz ca sa faca coaja, actionand ca un- fiert in dunst. (reteta preluata cu recunostinta de pe remediesnaturist.com)

Ce zici, isi vor gasi prumbele loc in camara ta anul acesta ?

Cu prietenie,

Elena Badea.

 

Surse :

 

http://www.mediculmeu.com/boli-si-tratamente/tratamente-cu-plante-medicinale/plante-medicinale-fitoterapie/porumbarul.php

http://health-from-nature.net/Blackthorn.html

http://www.terapii-alternative.com/remedii-naturiste/Porumbar-Prunus-spinosa-_576.html

 

 

Ti-a placut articolul?

Imi pare bine ca ai parcurs acest articol pana la final. Inseamna mult pentru mine. Daca ti-a placut, alatura-te abonatilor mei si vei primi informatii utile despre plantele medicinale.

In semn de multumire pentru increderea acordata iti ofer un material despre cele mai eficiente plante medicinale in lupta cu stresul

Comments

comments

9 păreri la “Porumbarul- un remediu natural nepretuit

  1. Veronica

    Buna Elena,
    M-am bucurat cand am vazut ca ai scris acest articol. Pentru prima data eu am facut anul trecut sirop din porumbele. L-am consumat din iarna pana primavara tarziu.
    Foarte bun pentru imunitate pentru ca are vitamina C si multe altele.
    Ai scris tu in articol foarte multe lucruri si utile in acelasi timp. Recomand si eu celor care au posibilitatea sa culeaga dupa prima bruma, intradevar. Deabia astept sa culeg!!

    felicitari si succes!
    Cu drag,
    Veronica

    Răspunde
    1. admin Autor articol

      Da, si eu 🙂

      Anul asta o sa-mi scot copiii (ieri i-am scos fortat la cules de ardei in gradina, dupa primele momente de suparare, au descoperit ca „munca poate fi amuzanta”-citat dupa fiul meu 🙂 )…

      Vom culege si macese, extraordinare la randul lor (va fi un articol despre ele saptamana viitoare).

      Cu prietenie,
      Elena.

      Răspunde
  2. Pingback: Porumbe, fructe de pădure ce sporesc pofta de mâncare | Diversificare.ro

  3. brigita

    Intradevar, sunt la tot pasul, cel putin in zona mea, am terenuri aproape care sunt pline de ele.Nimeni ,nu le apreciaza, mai ales la tara. Eu, insa abia astept sa culeg. Iar la anu am sa le tund putin pentru a produce mai mult fruct.

    Răspunde
  4. Dan

    Am facut un vin din porumbe uscate iarna trecuta, si a iesit foarte bun. Anul asta vad ca s’au prea facut foarte putine, asa ca lipsind materia prima, am oprit productia. Sant convins ca are efecte foarte bune pe total organism. Toate plantele acestea umile-printre care si porumbele-sant de fapt niste remdii formidabile pentru organism…Parere personala !

    Răspunde
    1. ELENA BADEA Autor articol

      Parere pe care o impartasesc si eu 🙂

      In zona noastra au fost porumbe anul acesta, si au fost si macese pana a dat ingetul….spre deosebire de anul trecut cand in septambrie deja nu mai puteai culege, erau manate…

      Multumesc pentru comentariu!

      Cu prietenie,
      Elena.

      Răspunde

Lasă un răspuns