Cum favorizeaza obezitatea instalarea diabetului

Salut,

obezitateZilele trecute am primit urmatorul mesaj de la un prieten de pe FB:

Daca ai timp, te rog raspunde-mi la o intrebare: de ce cresterea ponderala favorizeaza diabetul?… Peste tot citesc aceasta fraza, dar as dori sa inteleg de ce! Ce se intampla la bivel biologic, ce transformari fiziologice, legate de ingrasare duc la diabet. Iti multumesc!! O zi frumoasa sa ai!

Mi-am dat seama ca nu poti raspunde la o astfel de intrebare tot pe FB si ca problema ridicata este cu adevarat una importanta in realitatea zilelor noastre.

DE CE?

Pentru ca obezitatea reprezinta o problema importanta a sanatatii publice, afectand la nivel mondial peste 300 milioane de oameni, in conditiile in care peste 800 de milioane de oameni sunt supraponderali.

In paralel cu epidemia de obezitate, evolueaza si o epidemie de diabet zaharat. Astfel, numarul de persoane cu diabet zaharat va creste la nivel mondial de la 171 milioane în anul 2000, la 366 milioane în 2030. Dintre acestea, 90% din cazuri sunt atribuite obezitatii!

Obezitatea se caracterizeaza printr- o crestere a

-factorilor inflamatori: tumor necrosis factor (TNF)-α sau interleukina (IL)- 6

-parametrilor serologici ai disfunctiei endoteliale,

-insulinorezistentei (IR)

– si prin dislipidemie- caracterizata prin cresterea trigliceridelor, scaderea HDL-colesterolului si cresterea particulelor de LDL-colesterol mici si dense (care sunt cele mai aterogene).

Principala cauza a diabetului zaharat este insulinorezistenta, care conduce in timp la epuizarea relative a insulinei.

De aici putem trage concluzia ca insulinorezistenta reprezinta factorul de legatura intre cele doua boli, cu precizarea ca in cazul obezitatii aceasta este o consecinta pe cand la diabet este cauza principala de declansare a bolii.

Ramane de vazut cum determina obezitatea instalarea insulinorezistentei!

Tesutul adipos a fost descris mult timp ca un tesut inert, cu rol exclusiv de depozit al trigliceridelor. Cercetarile ultimilor ani au aratat ca este de fapt un organ de tip endocrin, care secreta o multitudine de substante active biologic (adipokine, citokine) cu rol de reglare a apetitului si a balantei energetice, a sensibilitatii la insulina, a metabolismului lipidic,a  tensiunii arteriale si a inflamatiei.

Hormonii secretatti de celulele tesutului adipos (adipocitele) se numesc adipokine, cele mai importante adipokine pentru subiectul de fata fiind:

  • visfatina:  prezinta actiuni metabolice asemanatoare insulinei, stimuland preluarea glucozei de celulele adipoase si musculare, inhiband totodata eliberarea de glucoza din hepatocite .
  • rezistina: este secretata atat de adipokine, cat mai ales  de macrofage . Are o actiune proinflamatorie si joaca un rol important in aparitia insulinorezistentei din cadrul septicemiei si a altor stari inflamatorii. Actiunea pare sa se datoreze in special efectului de eliberare a glucozei la nivel hepatocitar.
  • omentina:este secretata preponderent de celulele stromal-vasculare din cadrul tesutului adipos visceral si are actiuni similare cu ale visfatinei
  • adiponectina: secretata aproape in exclusivitate de adipocite,  circula in concentratii crescute in sange. Promoveaza insulinosenzitivitatea, accelereaza metabolismul acizilor grasi si are o actiune antiinflamatoare. O concentratie scazuta de adiponectina a fost asociata cu un risc crescut de a dezvolta insulinorezistenta, DZ2, hipertensiune arteriala si boala coronariana.

In mod interesant, productia adipocitara de adiponectina nu creste o data cu gradul obezitatii, ci scade. Scaderea concentratiei de adiponectina in cadrul obezitatii poate fi partial explicata prin faptul ca TNF-α, a carui concentratie este crescuta in obezitate, inhiba secretia acesteia.

  • leptina: este secretata in cea mai mare proportie de adipocite si  are rol imunomodulator, deficitul de leptina caracterizandu-se printr-o susceptibilitate crescuta la infectii bacteriene si virale.

Obezitatea se caracterizeaza printr-o concentratie crescuta de leptina, hiperleptinemia din cadrul obezitatii si a diabetului zaharat de tip 2 (DZ2) caracterizandu-se mai degraba printr-o leptinorezistenta, asemanatoare insulinorezistentei.

Secretia de leptina este stimulata de insulina (se pare  insa ca nu doar hiperinsulinemia, ci si hiperglicemia contribuie la modularea secretiei de leptina). Leptina, la randul ei, scade sinteza de insulina, inchizand astfel un circuit de reglare.

Rolul leptinei in insulinorezistenta este controvers discutat la ora actuala, tendinta fiind insa aceea de a accepta mai degraba un efect favorizant a insulinorezistentei.

Rezistenta la insulina este periculoasa, deoarece se constituie in anticamera diabetului zaharat de tip II.

Rezistenta la insulina (RI) sau insulinorezistenta reprezinta fenomenul de diminuare treptata si indelungata a sensibilitatii celulelor fata de principalul hormon pancreatic.

Fenomenul rezistentei la insulina apare ca o consecinta a reducerii numarului receptorilor de insulina, de pe suprafata celulelor, receptorii de la nivelul tesutului adipos fiind cel mai mult afectati, constatandu-se o diminuare numerica cu 30% si o deteriorare a activitatii celor ramasi.

Cand  receptorii de insulina sunt in numar mic, glucoza, in loc sa fie fixata de insulina si oxidata in celule (cu producere de energie) sau convertita in glicogen, este respinsa acumulandu-se in exces in sange ceea ce duce la hiperglicemie.

Excesul de glucoza din sange, determina o secretie sporita de insulina in  pancreas (hiperinsulinism), in scopul normalizării nivelului glicemiei.

Pericolul cel mai mare consta in faptul ca hipersecretia pancreatica conduce la epuizarea hormonului, cu instalarea diabetului.

In concluzie, dezechilibrele ce apar la nivelul tesutului adipos (cu precadere la nivelurile de leptina si de adiponectina) duc in timp la instalarea rezistentei la insulina care la randu-i determina aparitia diabetului.

Ce este de facut?

1. suntem atenti la dieta noastra pe care va trebui sa o adaptam la consumul energetic, in timp ce alimentatia va fi bogata in fibre si ne concentram pe tratarea cauzei. Fara tratarea cauzelor, medicatia destinata rezistentei la insulin, fie ea naturala sau chimica, va adduce ameliorari neinsemnata sau de scurta durata!

2. activitatea fizica este foarte importanta deoarece muschii in activitate consuma glicogenul care se va reface pe baza excesului de glucoza din flux, micsorandu-se insulinemia si tendinta de acumulare a gliceridelor in tesuturile adipoase sau in sange.

3. apelam la ajutorul plantelor medicinale. Vorbim intai despre cele cu rol pozitiv in diabet si apoi despre cele utile in caz de obezitate.

Asadar, plantele medicinale care contin principii active hipoglicemiante pot fi adjuvante pretioase in cure de lunga durata. Ceaiurile se beau neindulcite, de regula inainte de mesele principale.

1. afin– frunzele de afin contin myrtilina, supranumita de unii cercetatori insulin vegetala. Se folosesc sub forma de infuzie preparata dintr-o lingura de frunze uscate la o cana de apa cloctita. Se beau 2 cani pe zi.

2. anghinare– de la care se folosesc frunzele- scade glicemia probabil datorita unei oxidaze. Infuzie se prepara dintr-o lingurita la o cana de apa, din care se beau 2-3 cani pe zi in cure de 20-30 zile, urmate deegale cu durata curei.

3. frunze de dud- infuzie din 1-2 linguri la cana, 2-3 cani pe zi

4. frunze de nuc- infuzie dintr-o lingurita la cana, din care se consuma 2-3 cani pe zi, sau infuzie concentrate preparata din 4 linguri la cana, din care se iau  3 linguri pe zi

5. frunze de salvie folosita sub forma de infuzie dintr-o lingurita la cana. Se consuma 2-3 cani pe zi;

6. frunze de urzica- infuzie dintr-o lingura de Frunze uscate la o cana; se beau 2-3 cani pe zi;

7. radacina de brusture sub forma de infuzie dintr-o lingura la o cana de apa- se consuma 2-3 cani pe zi;

8. teci de fasole care se folosesc sub 2 forme:

  • decoct dintr-o lingurita la cana, 2-3 cani pe zi;
  • infuzie combinata preparata astfel: 4 linguri de planta se lasa la macerat peste noapte intr-un litru de apa, apoi se strecoara si lichidul rezultat se fierbe pana scade la jumatate. Se bea in cursul unui zile.

La aceste plante se adauga menta si papadia care, prin marirea secretiei biliare si activarea digestiei, regleaza schimburile nutritive.

In cazul obezitatii, nu se  poate recomanda o anumita planta care sa ajute singura  la scaderea greutatii, insa se pot folosi combinatii de plante cu urmatoarele proprietati:

  • o specie laxative care sa grabeasca tranzitul intestinal;
  • plante care sa contribuie la eliminarea excesului de apa din tesuturi, fie prin marirea cantitatii de urina, fie prin transpiratie,
  • plante cu propritati de echilibrare glandulara.

Pe considerentele aratate mai sus, iata cateva exemple:

1. combinatia nr. 1

  • Frunze, planta intreaga sau radacini de papadie- 40 g
  • matase de porumb sau Frunze de mesteacan- 20 g
  • flori de soc– 15 g
  • coaja de crusin sau volbura- 25 g

Se face un decoct dintr-o lingura de amestec de plante la o cana, se beau 2-3 cani de ceai caldut, neindulcit intre mese, in cure de cel putin 1 luna.

2. combinatia nr. 2

Se prepara o infuzie dintr-o lingura de amestec la o cana de apa infuzata timp de 5 minute. Se beau zilnic, inghititura cu inghititutra, 2 cesti de ceai cald.

3. combinatia nr. 3

  • fructe de porumbar- 25 g
  • rozmarin- 25 g
  • frunze de salvie- 25 g
  • pelin- 25 g

Peste 3 lingurite de amestec se toarna 500 ml de apa clocotita si se lasa la infuzat 5 minute; se beau zilnic 3 cani de ceai cald.

4. combinatia nr. 4

  • coaja de crusin- 30 g
  • papadie- 20 g
  • frunza de mesteacan- 20 g
  • matase de porumb- 10 g
  • coada calului– 10 g
  • flori de soc- 10 g

Se prepara un decoct dintr-o lingura de amestec la o cana de apa din care se beau 2-3 cani pe zi, neindulcit, intre mese, timp de 2-3 luni.

Fara a avea pretentia de a fi epuizat subiectul, sper ca articolul de fata si-a atins scopul enuntat in titlu: evidentierea legaturii cauzale obezitate- diabet.

Nu uitati ca orice diagnostic trebuie pus de un medic specialist, iar administrarea de plante este recomandat a se face tot sub indrumare specializata!

Inchei aici cu invitatia de a lasa intr-un comentariu parerea ta despre cele citite!

In articolul urmator vom vorbi despre cimbru.

Cu prietenie,

Elena Badea.

Surse:

http://pathophysiology.umft.ro/lib/exe/fetch.php?media=ro:program:mg:curs_19_fiziopatologia-starii-de-nutritie.pdf

http://infodiabet.wordpress.com/2009/08/04/tesutul-adipos-ca-organ-secretor-%E2%80%93-rolul-adipokinelor/

http://www.stirban.de/Pacienti/Sites/3_Complicatiile%20diabetului/Obezitate%20Bala%201.html

http://www.terapiamedicala.ro/citokinele

http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_terapeuticRezistenta_la_insulina.html

I.V.Spiridon, Plantele medicinale, ed. Alex Alex, pg.87, 88, 205

Ti-a placut articolul?

Imi pare bine ca ai parcurs acest articol pana la final. Inseamna mult pentru mine. Daca ti-a placut, alatura-te abonatilor mei si vei primi informatii utile despre plantele medicinale.

In semn de multumire pentru increderea acordata iti ofer un material despre cele mai eficiente plante medicinale in lupta cu stresul

Comments

comments

Lasă un răspuns